multă disperare toți scurmă la suprafață sau în adânc
eu la poarta cimitirului râd de ei beau și mănânc
și citesc în literele pomenii învelite cu ziar
nimicul vieții scurse nici mai repede nici mai rar
alocuri poza unei femei cu pielea sub tipar mătuită
își expune ca la veterinar organele sănătoase de vită
totul se cumpără totul se vinde e sărbătoare dar știu
mai bine mort de-a binelea decât un mort viu
lumea aceasta cu iz de ciorbă într-un bol de compot
de-o prindeți în boscheți futeți-i una peste bot