Văd iar nori negri – soarele se stinge.
Lumina albă se stinge și sângele
Devine din ce în ce mai rece.
Privesc cu disperare, te aud, dar tac.
Nu mai suport, nu mai vreau…
m-am săturat să fiu prizonieră
Între aceeași patru pereți goi,
Privind în gol în depărtare.
Soarele tace și se scurge ușor,
Norii devin din ce în ce mai negri
Și sufletul meu din ce în ce mai greu.
M-am săturat de anii mei,
De clipe
Și de timpul care trece atât de încet…
M-am săturat de gustul amar al tristeții
Și de singurătatea apăsătoare.
M-am săturat să trăiesc mereu,
La nesfârșit,
Clipele reci de ieri…