asemenea unor umori omenești
ne amestecăm visele
chiar dacă sîntem pulberea ce trece
prin adîncul oglinzii

decalibrată de prea multă tristețe
umbra ce-mi urmează
rămîne locul unde se depune cenușa
lemnului ars pe îndelete
ca o oboseală

altfel spus
cu teamă mi se zbat gîndurile
atunci cînd constat că
singura realitate a vieții este plăcerea

este posibil
să primesc în dar o femeie tînără
căreia să-i pot spune
iubește-te pe tine în ființa mea