…, acum revin,
pen’că iar m-am luat
cu vorba dulce de pelin,

Dar așa e la drum lung…
una-alta…, ½ tu, ½ eu…,
cît a mai rămas,
dintr-un întreg ceas,
decît un suflet,
½, zice-se întreg,
½, cîne de pripas…

Tocmai cînd era să adun –
din calea cailor-putere, și
de pe drumul cu iz de alun,
– sufletul-cauș,
din sufletul-pereche
(ce glumă bună, pe-a poeților strună),
peste spuma zilelor
peste bruma nopților
peste umbra vocilor
și răbdarea scoicilor
peste urma rocilor
și norocul sorților,

O nouă iubire mă
paște în șoapte,
deh, … aceeași Iubire
la care visăm, ne
străbate în noapte…

***
} Vb. lu’ Kant,
– ce filozof fu!!! – :
“… cerul înstelat
deasupra noastră
și legea morală
în noi…”{

(Gata! Ați scăpat…
… cu mîinile curate
și suflet nepătat
de leul din noapte…)

București, 18 octombrie 2006