De mult,odata,fara remuscare,
ai ingropat iubirea,intr-o piramida;
cu interese ametite pentru fiecare,
ai pus umbre-cu rol de caramida.

Au stat,in lacrimi,invelite doruri
imbalsamate,intr-un acord de vise,
pe fete mangaiate cu onoruri,
de-aplauzele de pe scene si culise.

Acum te-ntorci pe cai de amintire,
din tragedia vie a drumurilor mute,
n-ai inteles a valului plutire,
chemi surasul mort,iarasi,sa te asculte.

Revii cu tremurul ce m-a uimit odata,
cu tresarirea care ma imbie
si-ti spun ca ai ramas la mintea ta de fata
mumia este veche,dar nu invie.