Rătăcitor în burta unui chit
Oceanul îl cunosc doar din povești,
Strâns între oase dorm înghesuit
Și bezna-mpart cu cete îngerești.

Nu mai sunt zări în voie să respir
Sau aripi să-mi întind către înalt,
Mereu acest nefast delir
Închide orizontul într-un fald.

Mă poartă ca în vis Leviatan -
Și se afundă-n mare ca-ntr-un hău,
Ghicesc aproape un străin liman
Cu luna strâmbă ce atârnă rău.

Incet, tot mai încet clipește ora -
Simt sângele în vene congelat
Și greu. Se-arată tuturora
Un timp mai obosit și-mpuținat.