am visat un golf al fricii, vedeam cum țărmul de nisip este împins
peste glodurile de pământ, simțeam pe corp
descleștarea apelor. rădăcini și alge rupeau din vârful stâncilor
un cal se îneca, înota și se îneca în același timp

am fugit spre vârful dealului printre copacii uscați
până dincolo, în albia cârnei. am stat pe podeț și am mâncat
toată frica, bob cu bob

ani de zile după ce se întâmplă
lucruri fără importanță, ani întregi după ce foamea calului
cuprinde pădurea într-o iederă de mațe, câte-un om și-un cal
întâlnești pe cărările uscate

faptele se întipăresc descriptiv pe copacii de la margine
(toate amănuntele se strâng sub limbă
îți inundă gâtul, pieptul cu un șuvoi carnivor
ventuze noduroase se lipesc de beregată și steiul
pădurii îți strecoară cozile cailor până-n plămâni)

vina susură pe sub piele, picioarele atârnă
de crengile copacilor. capul îmi curge pe mușchii însângerați
privesc mâinile întinse, vârful degetelor atingând resturi
oase și ochi înveliți în gelatina vinișoarelor

bunicul meu a ucis 87 de mânji sub mine