îmi lansez capul într-o gaură neagră
cINe
se scoate
mă bagă
vomită pe monitor pe tastatură
versul cu iz de dantură

pardon? v-ați rupt un molar?
nu-i nimic
dacă dă Dumnezeu mă formatez
și-l ridic

pe bani sau pe ani
o generație (zece) sau o sută
să nu vă fie veșnica pomenire
bocire formală
și lumânarea flacără mută

din tomberoanele de pe stâlpi
se aude-nfundat: te lepezi?
lepădăturilor
cu oasele mâinii de scriere dedate
la gloria semnăturilor

te țuc tu!
vai!
ce de mă bucur pentru tine
să nu uiți tu să vii și la mine
ne mai întindem rujul
malaxăm saliva
mai apar prin ziare poze cu amiba
iar maimuța
o să-și mulgă-n văzul lumii țâța

lapte de primată!
calciu de scriere nouă
2... 10
2... 10
probă de microfon
plouă

hai dragă-năuntru
mai bem o cafea mai facem o poză
să se știe
cine sunt rumegătorii de hârtie

și când ipocriții dorm istoviți de a lor silă
singurul poet: Deșertul îi acoperă cu milă