In sapte nopti...


In prima noapte mi-am pierdut cuvantul,
si-apoi s-au dus cu dansul multe alte...
In cea de-a doua noapte-juramantul
ca-mi voi pastra valorile intacte.

In cea de-a treia noapte s-a dus visul
Si mi-am pierdut cu el atunci speranta.
Si de atunci doar vantul si abisul
Imi mai reflacta in lumina fata.

In cea de-a patra mi-am pierdut privirea
Si bajbaind de atunci in intuneric
Imi caut peste ganduri amintirea
De as putea trai in vis sau ipotetic...

In cea de-a cincea noapte mi-am pierdut gandirea
Si reflectand umanul doar in poze,
Se mai intreaba cateodata vantul:
De ce s-a ofilit una din roze?

In cea de-a sasea noapte doar florarul
S-a mai uitat in vasta lui gradina...
......................................
.....................................


In cea de-a saptea noapte din petale
S-a ridicat un val val de spume si de aburi
Speranta nu murise in mine oare?
Sau nu se ofilise inca dezamagita floare?