Ce gol mi-e sufletul si ce durere ma apasa,
In ochii tai e doar otrava, ce viata-mi ruineaza.
Vrajita-am fost amarnic, de farmecul tau rece,
De-o inima inghetata, ce nu ma intelege.

Nu pot sa fac nimic, bolnava de iubire
Si tot ce am visat a fost doar amagire.
Pe cer se-aduna norii sa-mi planga disperarea,
Iar vantul sufla-n agonie, s-alunge intristarea.

Orbita-am fost pe loc, de a ta frumusete.
In viata tu mi-ai presarat, seminte de tristete.
Privesc spre rasarit si las speranta sa-nfloreasca,
Dar strasnicul apus nu lasa dragostea sa incolteasca.

Cu tine am dorit enorm ca sa descopar fericirea,
Neprevazutul din strainatati, nu-mi mai aduce implinirea.
Nu-mi pasa de nimic iar lumea ma exaspereaza,
Ranita sunt de amintiri, sarutul tau ma obsedeaza.

Trecut-a multa vreme de cand tu, ai plecat
Rani mi-ai lasat in suflet, ce nu s-au estompat.
Revii mereu ca o fantoma ce linistea nu si-a gasit
Si nopti la rand imi tulburi somnul, nu pot uita cat te-am iubit.

Ai aparut in calea mea in zile insorite,
Si intunericului i-ai dat raze aurite,
Fara cuvinte ai plecat, si-n viata voi culege,
Amintiri de bronz...nu vor sa ma dezlege.