cuvintele tale erau
prea amare,

ma dureau ca niste palme
de fier
taci, nenorocitule, taci!
iti strigam de pe geam.
crapa de ziua,
tu inca imi rostogoleai
bile de otel pe frunte
imi alunecai
ghemotoace de fier
peste tample
iar eu zambeam amar
caci stiam ca ar fi trebuit
sa plec demult din poveste...
uite ce-ai ajuns! imi tipai in timpan
si asta,
pentru ca n-ai vrut
sa m-asculti.
ai fi putut acum sa fii demult plecata
inspre nord.