Bocitoare de ești, așteaptă afară,
poate rămân să aleg între lacrimi
și ploaie,
poate mă duc așa, într-o doară,
să smulg incertitudinea,
șiroaie, șiroaie…
Dar, mai bine, de ești bocitoare,
să pleci!
Mi-e lehamite – urlături și
cenușă în cap:
nu-mi mai pot număra visele, zeci,
în care-am început să cred că nu-ncap…