Nopți efemere…

Din nou vom stinge lampa și ne vom odihni,
Ah!...cufundați în vise până-n zori de zi.
În vise suntem tineri, viteji și sănătoși,
Cum sunt în basmul antic, eroii Feți Frumoși.
În vise suntem veseli, fericiți și bravi,
În viață suntem triști, ne tânguim bolnavi.
În vise simțim freamăt, viață că există,
Suntem veseli noaptea, iar ziua este tristă.
Nu ne-nțelege nimeni, suntem parcă de prisos,
Toți ne-ar lovi cu pietre, ca pe-un nebun lepros.
Când țigarea și cafeaua ne poartă de urât,
Dușmanii ne urlă-n față, ne scuipă și ne râd.
Ne vom închide-n noi, cu lacăte și chei,
Străini și pentru viață, străini și pentru ei.
Să ne găsească zorii la mesele de scris
Și să ne sorbim durerea, din când în când în vis.
Vom sparge și paharul din care am băut,
Ca să rămânem un petic de trecut.
Nici dor, nici amintire, nici cântec, nici durere,
Doar visul, din nopți cu lună efemere.