haideți să fim serioși
pămîntul nu este rotund
e doar plictisit de muchiile
și unghiurile noastre obtuze
atunci se încolăcește ca un motan uriaș
ca un foetus într-o fază embrionară
lăsîndu-se în voia duhului văzului
dansul văzduhului necuprinsului
noi îl scărpinăm pe spate
cu baghetele noastre de dirijor
îi alintăm anatomia rotunjimile
îi parcelăm epiderma și negii
iar din cînd în cînd șotronul nostru devine ceartă planetară
devenim serioși în concertele noastre particulare
întemeiem conclavuri autoritare sfidător paralelipipedice
ne încrîncenăm și uneori ne ardem pe rug unii pe alții
ca un divertisment lugubru ca o demistificare
furnica din noi se crede șarpele cu pene coborîtor din stele dodecaedrice
atunci apar focurile nefericirii noastre
focuri multe oribil perpendiculare
pămîntul ghemuit
își ține pîntecul incandescent în gheare
îl arde pielea tatuată ridicol și cinic
se scarpină uneori miaună răcnește
oprește apocalipsul
răstignirii la întîmplare