tabula rasa! am hotărât
și din celule l-am șters
apoi din gânduri, din sărut
din mers
l-am răzuit dintre morminte
și mușuroaie de furnici

m-am eliberat
așa cum mă dezbrac treptat
de viață
prin piele, umbre și cuvinte
cămăși de urzici
pe dos întinse peste față

dar mai urcă uneori prin mine
cu priviri legate
foșnind copilărește
așa cum sângele orb revine
în inima ca o străinătate
și arzând o îndoiește

cu gesturi calme
îmi înfiază macii lichizi
- acești copii fără noroc
din venele deschise în palme
îi toarnă peste ochii din oglinzi
și chiuind își dă iar foc