***
elohim în culori aurite
elohim îmbrăcat în veșmminte divine
a ieșit la pescuit dumnezei-femele
după ce și-a fumat țigara
frămîntată mult timp între degete
repaus singuratic între
veștede priviri
acum și aici
pe pervazul sincronic
între verigile tari de
elohim perpetuu
de elohim sărac
crescut pe la apus de soare
în șoapte amare
ale frunzelor căzînd
unica rază e tristă
căzînd singuratic
asupra nopții.


***
elohim pe șezute
își caută eu-l într-o altă
căutare
scrisă pe verso
cu șoapte stilizate
acoperită cu puf sălbatic
al gîndului ascuns
între cataracte.

elohim în căutare
de aer-alcool
de fum de țigară Monte-Carlo
în Valea Morilor
unde cîndva a mîncat
buze de virgină.

elohim în șoaptă
își repetă numele
(un test psihologic)
Eu, Eu, Eu, Eu, … ,
un nume perfect
ce nu admite interdicții
de tu
casandre și
Aline
de tot felul.

elohim în troleu
apasă butonul
pentru a începe răstignirea
reîntoarcerea în casa melcului
cu ochii deschiși
în vîrfuri de lănci barbare.

***
elohim în plictiseală
pe bănci acoperite cu praf al deșertăciunii
îmbrăcat în sisteme
goale…

***
elohim crede că a fost începutul primăverii
se-aude undeva,
în depărtare –
gingașa și tandra mea fiară –
clic
răsare primăvara
buze uscate
o muscă își caută amantul
cere și ți se va da
să ți se închege laptele
să ți se întărească sînii
mai crești puțin elohim
aici
pe băncile autogării
așteptînd să vină tristețea
să vină moartea
ca o fecioară în pat străin
rumegînd rușinea
că vine să-ți sufle pe nări
moarte.