Suspină-mă-n cârduri de suspans
Când încet, pe cer, cocorii se pierd
Și rămân doar frunzele de toamnă!

Când mă privești prin mozaicul noțiunilor,
Dintre cearceafuri de satin și sunet de pian,
Adie-mă tandru cu o dulce armonie pribeagă
Ca-n zborul unei frunze galbene de toamnă!

Când te privesc căutând verdele
Þine-mi strâns mâinile-ntr-a tale,
Cum ține natura frunzele de toamnă
Între vară, iarnă, primăvară.

Zâmbește-mă izgonindu-mi temerile
Când frunzele galbene de toamnă
Fac tumbe pe asfalt
Și plini de mister copacii
Se dezbracă-ncet
Printre ideile de libertate,
Printre lacrimi de ploaie mioape,
Printre noi doi în parc!

Radiază frumusețea-n frunzele de toamnă
Printr-o lumină coaptă care va naște dor.
Când primăvara se va zbate-n ghiocei,
Copleșite-mi vor fi-ntr-o amintire toate, toate:
Când eu eram cu tine de mână-ntr-un parc,
Printre frunzele galbene de toamnă.