azi noapte mi-am inseuat caii suri
si am pornit de-a lungul oaselor rasfrante
spre tacerea nestiutelor hotare.
ar mai fi ramas poate in urma mea cinci strambe semne de carte soptindu-mi paginile in leganare...
treceam cu sangele in urma peste noroiul lacrimii pe care ochiul nu o mai doreste,
treceam cu urmele insangerate peste haul ce se casca dincolo de primul ochi crescand in jos.
nu as fi vrut sa ajung la capatul calatoriei mele neincepute;
mi-ar fi ramas pe talpi mainile goale si nesigure, in dezolanta lor ofilire...