Esti ca o ecuatie cu "n" necunoscute
Din tine lasi doar parantezele sa se mai vada.
Te-ascunzi de toti, in spatele cifrelor redute,
Dar eu te caut, Doamne, calare pe-acolada.

Prea m-ai supus, Stapane, la calcule atroce,
Ca sa renunt acum la cercetare...
Inversunat la culme, imi fac o portavoce
Din numerele mele ordinare.

Si strig dement: Unde e greseala
De nu te pot nicicum demonstra?
Pe-o paranteza dreapta m-a prins atipeala
Si te-am visat ca erai, Doamne, constinta mea.