Ma¢ obseda Moartea s¸i în casa noua¢, atât de intens încât n-a trebuit sa¢ fac prea mult¸i pas¸i ca s-o ga¢sesc într-un Internet cafe. Sta¢tea cu fat¸a întoarsa¢ pe juma¢tate spre mine, cu piciorul stâng în ciorap negru de ma¢tase cocot¸at pe fundul unui scaun înalt de bar. In dreptul genunchiului firul pare us¸or ra¢rit, altfel femeia e supereleganta¢, cu un aer artificial de asiatica¢, sa¢ zicem de ietnameza¢ cu fat¸a prelunga¢. Prin bluza neagra¢ îi ies¸eau omoplat¸ii captând pe suprafat¸a lor lumina albastra¢ de argon. Mâna dreapta¢, cu t¸igara între degetele cu unghii vopsite stacojiu, îi tremura¢ pe tejgheaua lucie. E fardata¢ profesional, cu ochii s¸i buzele mov, pa¢rul negru încret¸it mirosind a iarba¢ culeasa¢ de vra¢jitoare înainte sa¢ se lumineze de ziua¢ - ît¸i dai seama ca¢ trebuise sa¢ ma¢ dau lânga¢ ea pe un scaun de la bar ca sa¢ simt toate astea. Beau eu, bea s¸i ea, bere Heinekken - Heinekken. Vreau sa¢ dansez, danseaza¢ s¸i ea, foxtrot s¸i ceardas¸ s¸i cazaciok, s¸i bine înt¸eles ca¢ în toate e mai tare ca mine. Aseara¢ am vrut s-o seduc - s¸i m-am trezit în patul meu dupa¢ unu noaptea, cu sexul într-o erect¸ie dureroasa¢, care nu se linis¸tea decât prin masturbare. La Internet-cafe, singura bolta¢ deschisa¢ la orele mici când îmi fac eu rondul, m-a frapat mai de mult apropierea Mort¸ii de client¸ii obis¸nuit¸i, copii de pais¸pe-cins¸pe ani. Mai bine nu te-apucai de scris, zice, ca¢ nu s¸tii când pot¸i s-o sfârs¸es¸ti ca mine! Ea e fiica unui miner polonez din Silezia, care îs¸i irosise câteva zeci de ani în minele de ca¢rbune as¸teptându-i pe americani, s¸i când a va¢zut ca¢ nu mai vin a pornit-o el într-acolo, cu un copil de s¸apte ani de mâna¢, botezat cu numele patroanei minerilor Varvara - chiar femeia asta care-mi vorbes¸te, cu un debit dement¸ial. O sa¢pta¢mâna¢ pe ocean a fost visul viet¸ii ei, pe urma¢ în America a trebuit sa¢ se-apuce de toate slujbele, chelnerit¸a¢ la bistrou, telefonista¢, doica¢ de ca¢t¸ei, infirmiera¢, vânza¢toare de ziare...La s¸cola¢ eram o gra¢suna¢ cu accent de Europa, o extraterestra¢. Terminasem liceul s¸i n-aveam cu cine sa¢ vorbesc, decât cu pa¢pus¸ile s¸i ursulet¸ii mei de plus¸ - zâmbes¸te adâncindu-s¸i semnele de laba-gâs¸tei de la coada ochilor. As¸a s-a apucat de scris, genul de literatura¢ romantica¢ care i-a adus celebritatea. Nu-t¸i trebuie decât umor s¸i doua¢ televizoare, spune Barbara. Mie ret¸eta succesului mi se pare destul de cinica¢. Pozele pe care le-a ra¢sfirat din portvizit pe tejgheaua lunga¢ nu arata¢ niciodata¢ oameni, numai peisaje exterioare sau interioare. Barbara tra¢ia într-un semides¸ert de cactus¸i la vreo suta¢ cincizeci de kilometri de Los Angeles, într-o vila¢ coloniala¢ cu toate dota¢rile, coloanele amintind de sudistul Faulkner, piscina, grajdul de ponei, televizorul panoramic s¸i mai ales barul, care e o camera¢ întreaga¢. çn casa asta scrie de la cinci dimineat¸a pâna¢ când se termina¢, scrie unde o loves¸te inspirat¸ia în timp ce se preumbla¢ prin camere semiîmbra¢cata¢ - în fiecare din camere are sub fereastra¢ masa cu topul de hârtie s¸i un pahar cu pixuri, stilouri, rezerve. Numai oamenii îi lipsesc. Ce faci când nu-t¸i mai vine sa¢ scrii? Ma¢ uit la televizor, la filmele cu Jackie Chan, le s¸tiu pe toate! (Barbara se ridica¢ brusc pe picioarele ei osoase, s¸i începe sa¢ râda¢ la gestul meu instinctiv de-a ma¢ retrage un pic cu scaunul, un râs sonor, cu capul dat pe spate, cu dint¸ii sa¢na¢tos¸i sclipind în lumina albastra¢) Deci Jackie Chan, s¸i ca¢la¢toriile. Baby, eu chiar cunosc lumea despre care am scris. Numai în India n-am fost.