Nopatea era pentru acel sat o noapte ca și pentru celelalte sate, mai ales pentru că satele nu simt si nu gîndesc. Ele doar viseaza. Viseaza ceea ce au văzut de-a lungul anilor. Ãsta văzuse o fetița, un iepure și cum au murit amîndoi împușcați. Fata si iepurașul zîmbeau, fata mai frumos ca iepurașul, dar nu l-au convins pe bărbatul cu pușca de fericirea lor. A început să plîngă și să injure, pîna la urma s-a împușcat, nu înainte s-o omoare și pe mama copilului. Ea a rămas cateva ore fericită, pana a venit cineva și i-a atins fața. Nu glonțul, era alt barbat, care s-a sinucis și el. A luat pușca de langa fratele său și cu ultimul glonț a tras încă o salva în el. Groapa făcută de cel cu cele mai multe gloanțe și mai nefericit dintre toți, asta nu din cauza numărului de biluțe din el, l-a mulțumit, asa cum n-a făcut-o pușca. El zîmbea cand l-au dezgropat. Stînd toți trei în casă, mama fusese molipsita, sau poate ultima clipă este eterna. Tot nu iși explica cum a reușit să se astupe cu pămîntul deloc negru.
Tot asa, altul iși imagina moartea tuturor intr-un an de seceta. Bătrîna uitată de toți de ani de zile a căutat ultima apa, de asta a și murit prima. Totul a fost un vis, un vis al tuturor. Fetița singuratică si sperioasă visa că era singură, nu trebuia să se mai fereasca de nimeni și putea să se ducă și la magazin. De mult voia sa vadă cum e în școală. A fost singură, pînă cînd visul unuia a făcut-o să fie singură în alt loc. Era rezemată de o creangă a cireșului amar din spatele școlii, de pe fostul teren unde se juca și o visa. S-a aplecat și a văzut ca nu era așa cum ar fi vrut să fie, dar era fericit. A mai văzut-o acum un an, nu mai știa cum și-o imaginase pînă atunci, poate că nu chiar atît de frumoasă. Îmbrățișați i-a găsit bunicul ei, venea de la rîul care nu trecea prin sat. Nu a mai alergat pîna la ea, a vărsat apa și a încercat s-o mai protejeze înca o dată. În noul sat nu mai avea unde să se ascundă, iar bunicul greșise paralela cu multe grade.
In cosmarul aceluiași citea un baiat fericit. Era fericit, nu din cauza cărții, care-l chinuia si plictisea, despre care știa ca degeaba o citea, ci visa. Ea nu era frumoasă deloc, însa el se visa îndrăgostit. Se gîndea la cum n-o să se mai uite la filme porno și o să fie fericit schimbînd mana cu partea inghinală sau cu buzele ei. El nu gîndea atît de abstract, era indrăgostit peste masura. Cîteva clipe în care a crezut că se va trezi, dar nu aș se trezesc satele din coșaruri. El a început să-i scrie, ea i-a răspuns cum credea el ca ar fi trebuit și el a început să rîdă. Atunci s-a trezit și nu a mai putut dormi.
Satele nu sunt întotdeauna asa, în unele nu se viseaza.