Am observat ca nu sunt singur...
O observație mai lipsită de inteligență nici că aveam șansa să realizez vreodată. Încleștat în durere nu am avut ochi pentru ceilalți, care se zbat, ca și mine în durere. Acum observ, disec, critic...pe "eu". Da, pe acel "eu" care spunea că nu este egoist, dar a învățat să fie. Pe acel "eu" prins în capcana luptei pentru sine. Așa sunt toți, chiar toți. Nimic nou, știu. Eu lupt pentru acel "perfect" pe care am început sa-l îndoi, să-l accept mai puțin perfect...Mare greșeală.
Așa sunt toți, am observat târziu. Am observat târziu că alunec spre mulțime, fără oprire. Poate că întotdeauna am fost doar unul din "mulțime". Sunt sigur de asta....dar măcar durerea mea nu era una din mulțime. Ce cuvinte slabe de consolare, ce tregedie comică a eului meu...Mă întorc la lupta cu perfecțiunea, dar am nevoie de voi, de toți...de eul vostru. Știu, voi sunteți deja acolo...în lupta cu perfecțiunea. Bine v-am regăsit...