n-am sa mai plang dupa tine
dor destul zarile inecate in rosul
apusurilor interzise
nici lacrima nici timp
nu se mai scriu peste mine
ci tremur

n-am sa-ti caut pasii prin lume
e jocul tau cel ce te cauta
poate va ramane doar umbra
din care sa-ti zidesc
trecutul farmec pe-o fila
de carte nescrisa
poate nu

n-am cuvant sa descriu rima
la versul ce-mi ineaca secunda
fluture cu cap de mort
mi se-aseaza pe raze
si tai in cuburi de gheata
secundele ramase

joc din cercuri adanci
mi se prelinge pe inima
vietile-n valuri adie
iluzii cernute-n icoane
curand, mult mai curand
amintindu-mi de tine
vin sa ma fure izvoarele