răzbunarea s-a prins în jocul funebru
s-a atins inelul de buza pământului
și iată cum toiagul singurului cuvânt de adio
s-a prins ca un mărăcine în părul meu
otrava ploii a secat metafora
hoți de buzunare au tatuat cu sticlele de bere
pe glezne
numele din vis
din visul cui au răsărit maci negri?
ah nu mă întreba de ce speranța poartă negru în dimineața aceasta

mama și-a adunat spatele în ochiul meu stâng
și icoana din sala mare
are amprentele mamei pe ramă
țipă morții chemările
blesteamă iubirea tatălui meu
și pe masă a rămas pastrama de oaie din copilăria lacrimilor mele
nu mai plânge mamă
în fericire visul se destramă