- Aud un toc trecând pe sub fereastră,
Bătând febril în ritm de cazacioc,
Cum fluturii în geam lovesc ad-hoc...
Să fie oare primăvara noastră

Ce-a care-ncearcă mai timid să-mi spună
Că vremea ierni lungi a cam apus
Și crivățul a fost de tot supus?
Potecile cu solzi furați din lună

Se-aprind sub pași, iar drumul meu spre tine
E-mpodobit cu flori, parcă april,
Se-ntoarce azi din asprul său exil
Să schimbe legi și falsele doctrine.

- E-o primăvara mult întârziată,
Ne-a-ngenunchiat furtuna uneori.
Aprilie, beția mea de flori,
De când te-aștept... A fost ca niciodată,

Povestea parc-așa-ncepea, dar unde
S-a pomenit ca-n ziua de Florii
S-alerge pomii goi pe străzi pustii
De teama unui vânt ce te pătrunde

Ca lama unei săbii, până-n carne...
Fii bun, iubite, nu mai zăbovi,
Că mă închin la stele. Astenii
Întunecă albastrele lucarne.

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif