Luceafărul mă inspiră din eternul Eden
cu lumina-i înțeleaptă noaptea îmi acoperă
din mirarea mea lucidă mai răsare un catren
iubirea sfântului astru e o capodoperă.

Luceafărul mă cheamă la povești de vis
îmi umple noaptea cu sclipiri de argint
izvoare de emoții mereu mi-a transmis
mi-a călăuzit gândirea să ies din labirint.

dintr-un vis frenetic am strâns albastru
și rouă de Luceafăr să mă-mbăt fără teamă
sufletul meu vibrează sub raze de astru
zboară prin univers pe-a vântului coamă.

acolo nu-i mâhnire jale sau dezastru
emoțiile nopții devin slove de seamă.