Durerile părinților noștri sunt aripi
Ce se zbat în carnea copiilor.

Umbre de voievozi, regi, împărați,
Poeți, zugravi, sculptori, teologi,
Filozofi, sfinți plutind
Din trecut spre viitor.

Aroma puterii cu nuanță de mosc,
Legată în adâncuri de orizont suveran,
Cu rime și ritmuri lovind apofatic
Din trâmbița serafimilor înviază.

Prin trupul în care nu m-am născut
Îmi zvâcnește sângele lor
Ca la început.