eroii de aer ai cotidianului lunatec se-mbrăcau în piei de oaie neagră
foarte neagră hăcuindu-mă
mușcând din mine
acest fapt regenera ființa până la sânge
până la osul bun de mâncare
treceam prin gări fără stații
printre marfare abandonate pe linii fără oprire
urcată în bou-vagon o lume fără sine
într-acolo siberia siberia
eroii de aer mugeau
eroii de aer gemeau
eroii de aer mișunau
iluzia metamorfozată în locomotivă cu aburi
pretutindeni
nederaiată de crivăț
acarii își puseseră ilicele de corsari scandând lozinci patriotarde
frenetic aplaudau după fiecare lopată de aer
de negru pământ peste negru mormânt
prima zăpadă nepierdere a sinelui
mă adăpostisem printre dune vărgate
mestecate in aeternum de roșcate vulpi
cărora destinul le-mpletise cozile de pradă
pe nisipuri mișcătoare pipăind între degete de aer
vechi papirusuri cu armate îngropate de vii
scrise în cuneiforme
pe stela nedescifrată de la assurbanipal
în acel an de pomină
ferma animalelor de la c.a.p.
se mutase peste deal la olănești
încă mai locuiam în ninive
orwell îmi expediase o vedere cu monștri domestici
izolându-se pe insula pe care ploua mărunt
de bine de rău și-ntotdeauna justificându-se ca și cum ar fi trebuit
să-și dea explicații lui însuși despre ferma animalelor și întâietate
în acel an de pomină
1984
iarna a venit foarte devreme
pe drumul de la olănești la c.a.p.
ferma animalelor a fost îngropată sub nămeți
în lumea în care primisem rândurile lui orwell s-au găsit vinovați
în lumea lui orwell
oho nu
aceștia nu există nu sunt de găsit nu vor plăti niciodată daune interese