Oricâte povești nu v-aș spune,
Rămân însă cu dureri de renume,
Mă numesc ultimul atu al sufletului tău,
Ce-ți pasă ție de dorurile încremenite
ÃŽn sufletul meu,
ÃŽn carnea mea,
ÃŽn pieptul meu...

Îmi păsă, îmi vei spune,
de tine,
de mine,
de umbrele-destine,
de moarte, de șoapte,
de alergii de noapte...

Fumezi o țigară,
îți zic să o stingi,
e mult prea mult fum,
prea multă ceață
în viața-mi de speranță,
de scânteie comunistă
și de șlagăre,
artisto...

Închin genunchiul către Dumnezeu...