agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Petite fougère ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-05 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Acum nu îmi aduc aminte dacă am văzut frunze în Paris, nici dacă am plâns de emoție sau am râs din pricina oboselii, după două zile de mers continuu, apoi tăcerea care se rupe după fiecare bătaie de aripi, fără să-și schimbe starea de spirit, străzile se scurgeau fermecător din stațiile de metrou, pasaje ale tuturor viselor prin care am fugit împreună, orașul s-a întins de sus peste tot ce ne cuprindea în brațe și în vânt. de foarte departe îmi aduc aminte de fiecare gest pe care-l făceai mișcând lumea într-o parte sau alta. La Paris, până și de valuri te poți lovi, crezând că marea s-a întors cu fața către lumină. Ne opream din mers să ascultăm orașul cum freamătă, cai de plastic rotindu-se în tiribombele din lemn. Acum nu-mi aduc aminte decât cum ne așezam starea peste visele trăite după atâta timp.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité