Femeia în negru
și-a schimbat de la o vreme tradiționala pelerină
pe costumul kaki,
secera și-a înlocuit-o cu o mitralieră
și nu mai ucide aleatoriu,
nu mai omoară simplu, fără spectacol, fără țel,
ci doar în numele unei vieți viitoare
mai bune. Cine poartă numele Domnului pe buze
cu bună-știință îi poate distruge creația.

Stăpâna morții
a mai învățat să își planifice loviturile
și în funcție de impactul mass-media.
Moartea fără publicitate, nu-i așa,
e o moarte stupidă, aproape inutilă,
neinteresantă.
Oamenii nu se mai îngroapă azi în țărână
ci la știri, în ziare,
la televizoare.

Doamna nici nu mai circulă singură
pe străzile pământului,
ea are astăzi adepți
îmbrăcați la rândul lor în costume kaki,
la brâu cu centuri cu bombe, la gât cu mitraliere,
omorând și ei în virtutea Iubirii.
Victime sunt în special inocenții.
Dar mai contează?
Când toată lumea știe că e o mândrie să ucizi astfel,
în numele Adevărului, în numele Religiei,
în numele Independenței, în numele Dreptății,
în numele atâtor idei care se scriu cu literă mare.
Doar morții se scriu cu litere mici...

Oamenii în costume kaki n-au frică, nu,
pentru că ei s-au înrolat de bunăvoie în
Armata Sfântă a Martirilor
(iarăși blestematele litere mari).
Bineînțeles, nu mai sunt martirii barbari din istorie
care se lăsau jertfiți, ca exemplu al tăriei lor în credință.
Acum ei îi jertfesc, drept exemplu, pe alții.
Pentru că ei știu – li s-a spus – că după moarte
Dumnezeu îi va răsplăti regește.
Și de aceea oamenii în costume kaki,
înarmați până în dinți,
aureolați de trupurile însângerate ale păgânilor,
mărșăluiesc cu încredere spre Rai.

La Dumnezeu se ajunge pe mai multe căi.
Nici una însă nu e pavată cu oase.