agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-03 | [Acest text ar trebui citit în espanol] |
EL SUICIDA DICE…
Un estallido aturde mi cabeza a las once y un laberinto oscuro crece hasta el infinito, ante mis ojos húmedos, marchitos, tan perdidos. No me cura el calor del pecho de mi madre; la fuerza de mi padre no puede sostenerme; son vanas tantas cosas y... sin embargo hay otras que me cargan el pecho de una inmensa sonrisa. Queda un instante y vivo los años de mi vida, redescubro momentos felices de otros tiempos. Sobre el charco carmín brego por levantarme. Estallido, once y uno, todo dice: ¡Ya es tarde!. Desde un lugar oscuro, aterrador, infame, laberinto sin luz que da a ninguna parte, mi voz, ahogada en sangre, pugna por ir a hablarte, pedirte: ¡No te rindas!... Pero son once y dos, y ya no puedo, es tarde.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate